Melancolie

Un soi de gratie cosmica, pasi grabiti ce'si opresc lunga calatorie in fata sticlei. Atinsese geamul vibrand launtric si coborand pe jumatate pleoapele docile starii.

Joshua statea si o privea pe fata cu mainile in buzunar si catile de la iphone agatate la gat
-singura?

Se intoarse privindu'l lung.
-Singura.
Cu vesnica sa calmitate il examina cap-coada.

-Pacat.. zise baiat privind-o fix apoi facand cativa pasi catre ea

Isi alipi palma de sticla, zgariind geamul cu unghiile lungi, continuu:
-Pacat?
Schita zambet, observandu'i apropierea.

-A trecut mult timp.. nu te-ai schimbat de loc.. zise Josh lasandu-si capul pe spate

-Iar tu ti'ai pastrat usurinta in glas.
Se intoarse spre el, lipindu'se in totalitate, cu spatele de perete.

Josh rase putin ironic
-De ce m-ai chemat aici?

-Haide, lasa pudicitatea....stii de ce.
O spuse indraznind in a'l privi in ochi.

Joshua schita un zambet satisfacut
-Mda.. stiu.. vream doar sa te incerc

Se intoarse, tacu, retinerea de a continua. De ce trebuia ea sa inainteze in toate?
Ii astepta un raspuns.